‘Imaginea şi succesul unei firme sunt cele care conduc la rezultatul obţinut în urma unui efort de echipă. Încerc sa menţin un echilibru între a folosi succesul ca pe un factor motivant, dar şi de responsabilitate, deoarece consider că este mai dificil sa menţii performanţa decât să o obţii.

Rostind “Apulum” pot afirma că, după eforturi personale, împreună cu asociatul meu Dl. Alvaro Santini, fără a contracta fonduri nerambursabile europene sau locale, am reuşit ca această fabrică de porţelan să aiba un portofoliu de clienţi importanţi, realizandu-se o creştere importanta a capacităţii de producţie, un flux tehnologic modern, diversificarea producţiei, prin implicarea deplină a managementului companiei alături de celelalte departamente.

Imaginea in general se construieste in timp, caramida cu caramida....clasicul ''cei sapte ani de acasa'' sta la baza imaginii noastre, este temelia a ceea ce suntem. O femeie trebuie sa duca o lupta permanenta intr-o societate care ii cere sa joace roluri specifice, sa se prezinte bine, sa demonstreze tarie de caracter iar prin tactul si diplomatia sa, sa transforme sensibilitatea feminina, sinceritatea in exprimare din aparente slabiciuni in adevarate dovezi ale tariei de caracter si cunoasterii de sine.

Imaginea mea este ceea ce sunt zi de zi, acel om puternic si ambitios, care a ales sa-si depaseasca limitele, convinsa fiind de capacitatile mele de a invata mereu de la cei din jur, dar si din experientele traite, si de a merge mai departe, inconjurandu-ma de oameni de calitate si respectand oamenii, ceea ce consider ca este foarte important.’ Rodica Vasin

Acţionarii majoritari ai celei mai experimentate firme în domeniu din România, Apulum SA, Rodica Vasin şi Alvaro Santini, ii aniverseaza an de an pe cei care, acum peste 40 de ani, nu aveau 18 ani la angajare.

Fabrica Porţelanul îşi începuse activitatea de producţie la 1 noiembrie 1970. Acesti veterani îşi aduc aminte că au fost selectaţi şi au dat admitere la Alba Iulia când la fabrica abia începuse construcţia, aşadar au crescut odată cu aceasta. La fel ca ei, au venit din şcolile profesionale câte 5-6 clase întregi de tineri şcoliţi special şi sub contract pe 3-5 ani că vor lucra aici, semnat după admitere.

Despre evoluţia profesională, şi în special cu privire la motivele stabilităţii în firmă, povestea celor 12 porţelanişti veterani este asemănătoare în cea mai mare parte. In prima jumătate, până după anul 1990, nu prea existau motive de plecare din Porţelanul. Devenise un privilegiu să lucrezi aici. Raportat la ceea ce exista atunci în zonă, salariile şi condiţiile de muncă erau dintre cele mai bune. Pe firmamentul fabricii au început să apară „stelele”. Este vorba despre acele distincţii ce se acordau pentru rezultatele fabricii în „Întrecerea socialistă”, pe ramura de activitate şi apoi la nivel naţional. Porţelanul a ajuns să primească vreo 5 astfel de „stele”.

Parcursul celor peste 40 de ani a însemnat întâi de toate o evoluţie în cariera profesională. Au crescut ca şi pricepere şi ca recunoaştere a acestei evoluţii. Fasonare. Pe alţii care au făcut efortul completării studiilor liceale, acest lucru i-a ajutat la promovare.

Firmele private de porţelan, mai mici sau mai mari, nou apărute în Alba Iulia, aveau şi ele nevoie de muncitori bine calificaţi. Şi totuşi, ei au rămas fideli. Ei spun că au sperat tot timpul că se va găsi o soluţie. Aceasta a venit odată cu cea de-a doua privatizare, adică atunci când acţionariatul majoritar al fabricii a fost preluat de firma italiană Rody Time, prin investitorii Rodica Vasin şi Alvaro Santini.

Existau deja suficiente exemple care să confirme că nu simpla prezenţă a unor persoane străine într-o fabrică înseamnă salvarea. Ba mai mult, fabricile de profil din România dispăruseră una câte una, precum şi altele din Europa, care păreau mult mai stabile decât cele de la noi. Parcursul redresării a fost unul dificil, resimţit mereu şi de muncitori, dar purtat direct de noii acţionari, care s-au implicat direct în administrarea societăţii. Nici unu dintre cei 12 veterani nu regretă perseverenţa lor.

Ei au acum încredere că fabrica este pe drumul ce bun. Ei confirmă că se simte o redresare evidentă în condiţiile de muncă, dar şi la cele de salarizare. De lucru există, iar marfa nu stă prin magazii.

Speranţele şi încrederea veteranilor, a celor 12 şi a multor alţi angajati, care sunt pe aproape ca vechime în această fabrică, nu au fost zadarnice.

Compania exportă 90% din producţia fabricii din Alba Iulia, majoritar catre Europa, Mexic, Statele Unite ale Americii si Australia. Gama de produse Apulum cuprinde atât porţelan pentru menaj şi porţelan hotelier, cât şi obiecte decorative şi bibelouri.