Un vin bun, un vin rar, un vin cu o investiție emoțională care trece de orele de muncă, șlefuire, degustare, supraveghere – un asemenea vin s-ar cuveni să fie gustat altfel. Un vin bun merită un aer bun, o atmosferă bună, o atitudine bună. Undeva, dragostea din care se naște ar trebui, la modul ideal, să se intersecteze cu dragostea primirii sale.

Rar avem timp să oferim măcar un pic de atenție vinului. De stres, de nervi, de timp lipsă, de rate, de întârzieri… Cicatricile lăsate de fiecare zi nasc o carapace mai mare, de sub care uită să iasă lucruri elementare: politețe, atenție, intimitate, toleranță.

Este punctul de abdicare de la cerințele secundare, mai mici și mai omenești ale moralei. Este punctul unde apar compromisul în defavoarea Onoarei, renunțarea împotriva Speranței, minciuna, la început nevinovată, opusă Sincerității. Și tot așa: egoismul tinde să crească mai presus de Dăruire, Respectul cere prea mult efort și alegi să-i ignori pe cei care-l merită, 

Așa s-a născut colecția Minima Moralia, din încerarea Domeniului Coroanei Segarcea de a-i pune pe oameni în fața unor cioburi de oglindă, care să le reamintească ce pierd atunci când renunță la virtuțile minore (opuse celor din Magna Moralia, prin aceea că sunt interioare, nu țin de Dumnezeu, Justiție, Frumos, Adevăr). Să vadă în ce se transformă.