“În ultima vreme, foarte multă lume îmi pune această întrebare stereotipă: „Care este secretul longevităţii dumneavoastră?”. Cât încă mai am răbdarea să le raspund, le spun că, după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic: să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii.

Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.”

Radu, proaspăt absolvent de liceu, n-a fost iniţial acceptat la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică. „I-am scris o scrisoare Luciei Sturza Bulandra. Nu ştiu nici astăzi ce m-a determinat s-o scriu şi nici de ce am hotărât să i-o trimit ei şi nu altcuiva”, zice maestrul. Scrisoarea a impresionat-o atât de tare pe doamna Bulandra, încât l-a chemat pe Radu la un curs de-al dumneaei. Atunci a descoperit talentul pe care-l ascundea Radu Beligan şi i-a spus că dacă o să fie serios şi muncitor, va avea success.

Are în palmares peste 82 de roluri, a fost directorul Teatrului Naţional, preşedintele Institutului Internaţional de Teatru timp de 3 mandate (legale ar fi fost două, dar a fost schimbat regulamentul numai ca să-şi mai poată păstra maestrul funcţia o perioadă de timp), la 26 de ani s-a înhămat în crearea unei companii de teatru, iar la 97 de ani, resemnat cu faptul că nu mai are mult prea de trăit, continuă să ţină spectacole pentru cei care au urechi să-l asculte şi care au destulă răbdare să înveţe ceva de la dânsul.

“Regret? Nu am niciun regret. Nu pot să am. Fata mea spune "cine nu are un regret?'' Uite, eu nu am! Am trăit şi momente proaste, dar dacă ar fi să le dau un sfat tinerilor le-aş spune să nu regrete niciodată ceea ce au făcut. Să regrete ceea ce nu au făcut.

Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu au parte de marile recompense – Premiul Nobel, Premiul Oscar, Medalia olimpica de aur, etc. – dar micile placeri ale vietii sunt la indemana tuturor. O bataie prieteneasca pe umar, un sarut pe obraz, prinderea unui crap de doua kilograme, o luna plina, un loc liber ca sa-ti parchezi masina, un foc care arde in vatra, o masa buna, un apus de soare magnific… Nu va incapatanati sa cuceriti marile premii. Multumiti-va cu bucuriile marunte. Ele exista pentru fiecare dintre noi. Din plin.

A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber. Intr-un anumit sens, esti mai batran cand esti tanar si mai tanar cand esti batran. Viata se scurge ca o permanenta si progresiva detestare de prejudecati si de constrangeri. Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar.
Tinereţea e în sine o sărbătoare, dar când înţelegem asta deja e prea târziu.
 
Vă mulţumesc pentru toate învăţămintele cu care dulce m-aţi împovărat de-a lungul atâtor ani. Am călătorit frumos împreună. Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noirette: „Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi”.