French Bakery, Proiect autentic românesc

French Bakery este o poveste frumoasă care a început în 2004 și a apărut din dorința de a oferi plăcere, deoarece patiseria franceză exact asta face - oferă plăcere. Rețeta tradițională, produsul autentic și preparatul artizanal au fost punctele de plecare ale acestui demers culinar francez realizat în România, cu resurse 100% românești. 

Autenticitatea acestui proiect românesc de gastronomie franceză cu nume americanizat stă tocmai în respectarea rigorilor patiseriei franceze, realizată însă cu toată dragostea, talentul și priceperea unor patiseri români, ce utilizează înainte de toate “produsele și roadele locului”. Este o patiserie franceză autentică revizuită și reinterpretată după tradițiile și cutumele locale - “française”,  dar făcută de români în România. 
 
Prietenii noștri “chefs patissiers” francezi, Lionel, Gontrand și, în ultimii ani, Bernard, ne-au învățat și ne-au explicat de ce “la grande patisserie française” autentică este în fapt artă și creație, și ne-au arătat cum talentul chef-ului patissier și dragostea înglobată  în realizarea fiecărui croissant sau éclair face diferența.

În galantarul magazinelor French Bakery conviețuiesc în perfectă armonie “les pains au chocolat” cu tortul krantz, cozonacul cu nucă ca la bunica, “les petits pains”, “les baguettes rustiques” și pâinea țărănească, quiche-urile, muffins-urile, “les macarons” sau “les éclairs au café”, toate realizate în fiecare dimineață din cele mai bune produse autohtone. 

Lângă croissant sau “pain au chocolat” poți primi un “café crème” sau o orangeada făcută pe loc, un “chocolat chaud” sau un suc de fructe proaspăt. A mânca bun, proaspăt si sănătos – aceasta ar putea fi deviza acestui loc plăcut și primitor. 

Cafenelele French Bakery au adus un plus de rafinament în peisajul bucureștean, au adus ceva din farmecul cafenelelor și restaurantelor de pe malul Senei. 

Proiectul MERITO, Profesorii luminoși ai României

Era la mijlocul lunii februarie 2015, când participanții la Romanian Business Leaders (RBL) Summit au primit la înregistrare o bucată de cretă albă. Voluntarii RBL i-au rugat să o păstreze și să o folosească când va veni momentul. În prima pauză de cafea, o tablă neagră, mare, proaspăt ștearsă cu buretele, îți întâmpina privirea, cum ieșeai din sala principală a evenimentului.

Zeci de antreprenori și executivi au fost invitați pe rând să-și amintească de profesorii care le-au marcat drumul în viață. Și le-au scris numele pe tablă. Mulți dintre ei sunt acum parte din echipa MERITO - proiectul RBL care pune reflectorul pe profesorii cu vocație din România.

Profesorii MERITO sunt oameni luminoși, entuziaști și modele pentru colegii lor prin măiestria cu care transferă tinerilor pasiunea și bucuria să descopere și să învețe.

În 2015, am descoperit zeci de astfel de profesori. Am primit recomandări și informații de la colegii profesorilor, de la elevi, părinți și foști elevi. Am analizat atent informațiile și am discutat direct cu profesorii recomandați pentru a ne convinge că pun responsabilitate, profesionalism și creativitate în munca lor.

Am ales zece, le-am scris poveștile împreună cu jurnaliștii publicației Decât o Revistă și i-am cunoscut, recunoscut și premiat la ediția din 2016 a RBL Summit, pentru determinarea și iubirea cu care mișcă România înainte.

De la publicarea poveștilor, am primit numeroase propuneri noi de profesori din întreaga țară, de la elevii de astăzi și de ieri și de la părinți. Astfel că, în martie 2017, la a doua ediție a Galei MERITO, zece noi profesori au urcat pe scenă, în lumina reflectoarelor, în aplauzele a 200 de antreprenori și șefi de companii din România.

Profesorii MERITO au un alt fel de a face lucrurile. Sunt oameni ca Dan Solcan, care merge la ore cu inima deschisă și se întoarce acasă cu același sentiment de bucurie. Sunt oameni ca Daniela Ceredeev, care trece notele în catalog după mult timp de observare și evaluare pentru că fiecare elev este îndreptățit să fie evaluat în momentele sale cele mai bune. Sunt oameni ca Genelia Petrescu, care inventează povești în care termenii din biologie devin personaje care vorbesc și au haz.  Sunt oameni ca Vasile Solcanu, care, în vacanță, de luni până vineri, timp de patru ore, își pregătește elevii din satul sucevean Bogdănești pentru concursuri de matematică. O face în timpul lui liber și din suflet. Sunt oameni precum Daniela Lica, profesoară din Ploiești care pregătește olimpici la informatică și care a refuzat oferte de angajare din Canada sau din mediul universitar din România. Sunt oameni ca Mariana Rusu, care își înregistrează orele, ca să le spicuiască la pensie. Sunt oameni ca Adriana Berindeie, care trece natural de la o dictare cu o fetiță din clasa I, la ecuații simple cu doi băieți din clasa a II-a și la împărțiri mai complicate cu elevii din clasa a IV-a. Toate în același timp, fără să piardă șirul. Sunt oameni precum Cătălina Cocan, care își ferește elevii de plictiseală prin joc. Sunt oameni ca Simona Ivaşcu, profesoară de fizică şi chimie, care le transferă copiilor pasiunea ei pentru astronomie. Sunt oameni precum Dumitrel Toma, profesorul de filosofie din Călăraşi care nu încearcă să-și convingă elevii că merită să învețe filozofia, dar îi provoacă să vorbească despre ei înșiși și despre de ce cred ei că există.

Poveştile complete ale celor 20 de profesori MERITO le poți citi pe www.proiectulmerito.ro.

Tu ce nume ai scrie cu cretă albă pe o tablă neagră, într-o dimineață de martie?

O incursiune în istoria României la situl Sarmizegetusa, de Ufuk Tandogan, CEO Garanti Bank

View fullsize

photo © Garanti Bank România

S-ar putea spune că în domeniul în care lucrez, interesul pentru istorie sau cultură nu este prea mare. Cred, însă, contrariul – industria financiară s-a dezvoltat ca parte a culturii civilizației moderne, iar interesul pentru istorie merge mână în mână cu nevoia de a înțelege lumea în care trăim. Ne îndreptăm rapid către un viitor digitalizat, prin urmare, consider că este important să ne aprofundăm cunoștințele în ceea ce privește modul în care societatea actuală, în ansamblu, a căpătat contur.

Prin urmare, de când am ajuns în România în urmă cu 4 ani, mi-am propus să aflu cât mai mult posibil despre istoria și cultura țării. Astfel, unul dintre subiectele care mi-au atras atenția a fost cel legat de perioada dacică. Am citit la un moment dat un articol foarte interesant despre cum dacii se supranumeau lupi sau “cei care sunt asemenea lupilor” și cum steagul lor de război avea forma unui cap de lup. Cartea “De la Zalmoxis la Genghis Khan” a scriitorului român Mircea Eliade este o lectură pe care o recomand pe această temă.

Mitologia dacică mi-a stârnit curiozitatea, așa că, în urmă cu câțiva ani, am decis să vizitez satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara unde se află ruinele cetății Sarmizegetusa Regia, considerată a fi capitala regatului dacic pre-roman.

Construită la mijlocul secolului I î.e.n, la o altitudine de 1200 de metri, cetatea Sarmizegetusa Regia era cel mai important centru militar și politic din regatul dacic. Structura ei cuprindea cetatea cu ziduri și fortificații, incinta sacră și construcțiile civile. Aparent, inventarul arheologic inițial arată faptul că societatea dacică avea standarde de viață relativ ridicate. 

Sarmizegetusa Regia a fost un centru strategic pentru sistemul de aparare dacic în Munții Orăștiei și includea șase citadele - Sarmizegetusa, Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Costeşti-Cetățuie, Căpâlna și Băniţa – toate fiind situri aparținând Patrimoniului Mondial UNESCO.

Ruinele extinse și foarte bine conservate ale Sarmizegetusei creionează o imagine vie a civilizației dacice antice și, chiar dacă nu sunt român, trebuie să recunosc că întreaga zonă m-a  impresionat și aș vrea sa revad aceste locuri minunate.
 

A view of the Romanian history, at the Sarmizegetusa site

  by Ufuk Tandogan, CEO Garanti Bank

In my line of work, one may believe that there is not much room for interest in history and culture. Nonetheless, I believe the contrary – the financial industry was built on top of a rich cultural component of modern civilization and the interest in history comes hand in hand with the need of best understanding the world we live in. As we rapidly head towards a highly digitalized future, I consider it is important to deepen our knowledge in terms of how society as a whole came in the shape that it is today.

As such, ever since I came to Romania over 4 years ago, I took as a personal project to interact with the country’s history and culture to the best of my ability, and one of the most intriguing topics that have sparked my interest is the Dacian period. I read an interesting article at some point about how Dacians called themselves "wolves" or "the ones the same with wolves", and how their flag when marching into war was in shaped similarly to a wolf’s head. Romanian writer Mircea Eliade’s book “From Zalmoxis to Genghis Khan” is a very interesting read in this regard.

After sparking my curiosity with parts of Dacian mythology, I decided few years back to visit the ruins of Sarmizegetusa Regia, located in the Grădiștea Muncelului village, Hunedoara County, and considered to be the capital city of the pre-Roman Dacian kingdom.

Build in the mid first century BCE, on top of a 1200 m high mountain, the town of Sarmizegetusa Regia was the most important military and political center of the Dacian kingdom. It consisted of perimeter walls and fortifications, a sacred precinct, and a settlement area. Apparently, the archaeological inventory initially discovered at the site demonstrates that the Dacian society had a relatively high standard of living.

Sarmizegetusa Regia was the strategic center of the Dacian defense system in Orastie Mountains, and included six citadels – Sarmizegetusa, Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Costeşti-Cetățuie, Căpâlna and Băniţa – all having been named world heritage sites by Unesco.

The extensive and well-preserved ruins of Sarmisegetusa paint a vivid picture of the ancient Dacian civilization, and despite my not being a native Romanian, I must admit that I found it very impressive and I would like to return to these beautiful places.

Fetal Care, Medicină materno-fetală și reproducere umană asistată

Povestea centrului de medicină materno-fetală și reproducere umană asistată, Fetal Care, începe în 2015, atunci când Dr. Adela Șerban, medic primar obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în medicina materno-fetală, a identificat necesitatea de a ridica standardul de abordare al pacienților, în conformitate cu practicile internaționale. 

Supraspecializările urmate de Dr. Adela Șerban la Londra, Paris și Tel Aviv precum și colaborarea cu medici de renume, cum este și profesorul israelian Dr. Amit Ami, au determinat înființarea unui centru cu o nouă viziune pentru comunitatea de pacienți din România. În prezent, Fetal Care oferă servicii premium integrate, prin intermediul unei echipe multidisciplinare, formată din 15 medici cu 10 supraspecializări diferite, care au misiunea de a împărtăși experiența și expertiza profesională în beneficiul sănătății pacienților. 

Fetal Care este mai mult decât o clinică destinată viitoarelor mămici. Pe lângă urmărimea pre și post-natală a mamei și a fătului din perspectiva medicinii materno-fetale, centrul oferă sprijin cuplurilor odată cu procesul de fertilizare in vitro, preocupându-se și de problemele partenerului. Totodată, în cadrul clinicii, cuplurile beneficiază de consiliere pshihologică de specialitate în situațiile patologice, o premieră pentru România.

O altă noutate absolută implementată de clinica Fetal Care este tehnologia 3D, o tehnică inovatoare prin care ecografiile de sarcină pot fi însoțite de imaginea 3D a bebelușului.

Alături de grija față de pacienți, clinica acordă o importanță deosebită și comunității medicale. Din dorința de a împărtăși experiențele, Fetal Care organiează cursuri de cunoaștere hands-on, care se bucură de un real succes în rândul colegilor de breaslă. 
 

Cetatea Făgăraş, Cel mai impunator moment al zonei

View fullsize

Cetatea Făgăraş reprezintă cel mai impunător monument al zonei, a cărei construcţie a debutat la sfârşitul secolului al XIV-lea şi a continuat până la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind precedată de o fortificaţie din lemn, înconjurată de un şanţ şi val de pământ, datată în secolele XII - XIII.

În secolul al XV-lea, cetatea de piatră, cu o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastionare la colţuri şi un turn de avanpost de tip barbacană, era o fortificaţie militară care corespundea sistemului de fortificaţii occidentale, introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea. Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura cetăţii, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară.

În secolul al XVII-lea, transformările arhitecturale – construcţia bastioanelor, modificări stilistice şi artistice, amenajarea şanţului –, stabilesc forma actuală a cetăţii. Atunci, cetatea se prezenta ca o adevărată curte princiară, rolul de bază pe care l-a jucat fiind acela de reşedinţă pentru principii Transilvaniei şi soţiile acestora, ca şi de centru administrativ al marelui domeniu al Făgăraşului.

Asaltată şi atacată de nenumărate ori, cetatea Făgăraşului, cu un sistem defensiv bine închegat, nu a fost cucerită niciodată, din 1500 şi până la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind identificate 15 asedii ale cetăţii.

După 1696, a devenit garnizoană a armatei austriece, apoi maghiare (după 1867) şi române (după Marea Unire din 1918), iar între anii 1948-1960 a fost transformată în închisoare comunistă.