Printre miile de site-uri care recomandă fructe-minune, cărnuri fără colesterol, diete fantasmagorice sau restricţii draconice, toate în numele unei vieţi lungi şi pline de energie, paradoxul francez îi lasă încă pe mulţi în stare de perplexitate. Făinoase, grăsimi şi carne, totul stropit cu vin roşu, şi o medie de viaţă peste aşteptări, cu o calitate generală a vieţii mult peste medie.
De la constatarea acestui paradox, vinul a încetat (pentru câţiva) să mai fie vreo licoare a zeilor, vreun acompaniament rafinat al mâncărurilor sau vreo invocaţie a muzelor conversaţiei sclipitoare, devenind obiect de studiu al chimiei şi farmacologiei anilor `80 - `90. Astfel am descoperit că, dincolo de aromele de fructe de pădure, cafea şi piele, se află şi resveratrolul, alături de alţi polifenoli antioxidanţi cu un rol important în combaterea colesterolului “rău”. Şi mai recent, vinului roşu au început să îi fie atribuite virtuţi în prevenirea depresiei, a demenţei senile sau a cancerului, însă studiile sunt încă departe de a fi elocvente.
Din acest punct de vedere, Domeniul Coroanei Segarcea, amplasat în zona cu cel mai mult soare dintre podgoriile româneşti, pare să fie locul ideal pentru cultura acestor soiuri de viţă-de-vie, drept dovadă stând colecţiile de vinuri roşii dense, grele, extractive provenite din acest areal. Însă nu vă lăsaţi păcăliţi - Segarcea nu înseamnă doar vin, înseamnă şi biodiversitate, istorie, arhitectură, tradiţie, toate lucrurile care fac ca “tratamentul” numit vin să funcţioneze cu adevărat, pentru că un tratament bun se adresează în egală măsură sufletului, nu numai trupului.
