Ecouri peste veacuri, Mânăstirea Dragomirna

Fondată la început de secol XVII (1602-1609) de mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca şi de familia Stroicilor şi terminată de către primul domn martir, Miron Barnovschi (1626-1629), Mânăstirea Dragomirna se desprinde ca o constructie unică între toate celelalte monumente moldovenesti medievale.

Ceea ce creează o impresie de neuitat este grandoarea sugerată mai ales de arhitectura bisericii mari a mănăstirii. Arhitectura somptuoasă se armonizează perfect cu pictura interioară. Frescele puternic colorate și iscusit armonizate sugerează impresia de celest și aerian, ilustrând măiestria zugravilor Moldovei de nord. 

Pe lângă importanța pe care i-o conferă stilul arhitectonic și valoarea picturii, Mânăstirea Dragomirna s-a impus și ca puternic focar de cultură românească atât prin valoarea cărţilor copiate aici, cât mai ales prin miniaturile deosebite care însoţesc textele acestora.

În Moldova, manuscrisele împodobite cu miniaturi apar în prima jumătate a secolului XV. Centrele de activitate miniaturistică din Moldova au fost Neamț, Putna, Rădăuți, Dobrovăț, Sucevița și Dragomirna. La Dragomirna miniaturiştii şi caligrafii, nu erau simpli meşteri, ci adevăraţi artişti şi cărturari, începând cu însuşi mitropolitul Crimca, inițiatorul acestei activități aici.

Personalitatea cărturarului Anastasie Crimca a dominat două decenii de cultură medievală românească. Teolog erudit și diplomat, om devotat binelui public și păzirii Ortodoxiei, ctitor de locașuri sfinte, mitropolitul s-a dovedit a fi și un talentat ilustrator de carte, iar inițiativa sa de a întemeia la început de secol XVII “Școala de miniatură de la Dragomirna”, marchează începerea unei noi etape în arta miniaturisticii românești. Noua viziune artistică introdusă de mitropolit este caracterizată mai ales prin gama cromatică bogată, abundența decorațiunilor precum și o tematică mult lărgită în multele miniaturi care împodobesc manuscrisele scrise pe pergament.

Atelierul caligrafie și pictură al mănăstirii Dragomirna, care poarta tocmai numele ctitorului mănăstirii,  mitropolitul Anastasie Crimca, a fost înființat în anul 2008. Aici lucrează opt maici care încearcă să împletească ascultarea cu rugăciunea și cu împlinirea rigorilor erminiei picturii bizantine dar și să ducă mai departe tradiția Școlii de Miniatură inițiată chiar de mitropolitul ctitor.

În dorința de a readuce în vizor truda și talentul caligrafului și miniaturistului Anastasie Crimca, maicile din atelierul de pictură al Mânăstirii Dragomirna au început această osteneală de reproducere a scenelor, textelor și ornamentelor din manuscrisele originale, din secolul XVII, lucrate de mitropolitul însuși.

Maicile au realizat reproduceri de pagini ilustrate din cărți precum “Tetraevanghelul” de la 1609, “Liturghierul” de la 1610 sau “Psaltirea” de la 1616, valoroase obiecte de patrimoniu. Manuscrisele originale sunt scrise pe pergament , în limba slavonă cu tuș negru și roșu și accente în aur, fiind legate în coperți de lemn ferecate în piele sau în argint aurit. Reproducerile sunt realizate pe hârtie dar și pe pergament, folosindu-se pigmenți naturali, foiță de aur și gumă arabică. Facsimilele au făcut subiectul a numeroare expoziții în diverse orașe din țară de-a lungul anilor.

Încercând să urmeze credința și osteneala monahilor de demult care la lumina lumânărilor de ceară au realizat opere nemuritoare, monahiile de azi aduc la lumină o părticică dintr-un loc încărcat de istorie și spiritualitate în care darul pe care Domnul l-a revărsat, lucrat cu sârguință și onestitate rodește bucuria de a sluji lui Dumnezeu, de a ne pune în mâna Lui ca purtători ai credinței. Aceasta este o modalitate de a exprima rugăciunea pentru lume.

Patrimoniul face legătura între generații și civilizații dincolo de timp și spațiu. Pentru a vorbi despre obiectele de patrimoniu trebuie să înțelegem actul de jertfelnicie al creatorilor sau al ctitorilor. Prin aceste valori de patrimoniu dovedim că aici am fost, aici am trăit și vrem ca acestea să rămână urmașilor noștri. Trebuie să ne unim, să ne silim pentru a duce mai departe aceste valori ale culturii universale.