photo © TrufArt
Trufa este o ciupercă, crește în pămant, este timidă, se ascunde. O găsim cu ajutorul câinilor antrenați sau al porcilor. Este o rasă consacrată pentru căutatul de trufe, lagotto. Bosco al meu este un lagotto. Este un câine foarte atașat de stăpân, de familie. În casă este ca o jucărie, foarte blând, plăcut, ascultător. Întotdeauna se uită în ochii stăpanului că să afle dacă are voie să facă ceva.
Sunt 200 de feluri de trufe, aproximativ 20 mai cunoscute și doar zece și comerciale.
Faptul că România este țară trufieră încă mai stupefiază lumea. În România avem trufă de vară, sezonul începe prin iulie/august, când e coaptă. Aceasta se găseste mai spre șes. Trufa de vară (Ttuber aestivum) este mai slab calitativă, deci și mai ieftină, este o trufă folosită mai mult la procesare, pentru obținerea unor produse conexe (unt, uleiuri aromatizate, salse, creme etc.). Apoi, toamna, găsim alte trufe (de exemplu, uncinatum), la o altitudine mai mare, iar târziu în iarnă (noiembrie, decembrie), în anumite zone, mult mai sus, avem chiar și magnatum pico (trufa albă). Totul depinde de condițiile climaterice (rece, umed, temperaturi nu mai mari de 6-7 grade, fără îngheț) din acea zonă, când putem găsi trufă de extraordinar de bună calitate . Este vorba despre o perioadă foarte scurtă, o săptămână, maximum două, când trufa e exact în vârful de coacere și condițiile sunt propice.
Le recomand celor care gustă trufa pentru întâia oară să înceapă treptat: prima dată, trufa de vară, mai moale, cu un gust mai apropiat de ciupercă, mai uşor acceptabilă, după aceasta uncinatum, o trufă mai intensă, mai aromată, şi, la un moment dat, dacă îşi permit şi din punct de vedere financiar, să guste din trufa albă. Dacă ajung la ea, garantez că acolo rămân.
