Elitele din Moldova și Țara Românească visau de ceva vreme la unirea Principatelor, care a avut loc, până la urmă, în 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. De-a lungul timpului, cele două state au împărtășit istorie și valori și, la fel de firesc, au trecut împreună prin schimbări majore, care urmau să ducă la societatea românească modernă. Eforturile de reformă ale lui Cuza s-au concentrat pe construirea capitalismului și deschiderea drumului către industrialism și fiscalitatea modernă.
Cu toate acestea, Domnitorul nu a reușit să-și împlinească visul – acela ca România să aibă propria monedă națională - în timpul guvernării sale. Primul leu românesc a fost adoptat oficial la numai un an de la încheierea domniei sale de 7 ani, atunci când a venit la conducere primul rege al României, Carol I.
În 1867, au fost emise monedele de 1, 2, 5 și 10 bani. Toate din cupru, marcate cu înscrisul “banu”. În 1880, a fost înființată Banca Națională a României, cu scopul principal de a emite această monedă. Deceniile următoare au fost marcate de momente importante, inclusiv de trecerea de la bimetalism la monometalism, în 1890, tranziție care a reprezentat o premieră pentru spectrul financiar de la acea vreme. Până atunci, economia se raporta la monede din mai multe regiuni și / sau țări vecine. Primul leu a fost în circulație până în 1947 și a rezistat până în zilele noastre, trecând prin trei procese de denominare.
Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea a jucat un rol crucial în dezvoltarea finanțelor moderne, iar Cuza a fost cel care a condus acest proces de schimbare.
Suntem mândri să participăm la această experiență și să marcăm împreună 200 de ani de la nașterea sa!
