“Undeva în Europa, pe străvechile tărâmuri ale Transilvaniei din România de azi, într-o zonă denumită ”Ultimul bastion al prunelor”, o familie inovatoare, dintr-o breaslă de zidari care a construit numeroase edificii, probabil a considerat că are nevoie de un stimulent curat, natural și bun, precum cel rezultat din distilarea fructelor. Așa se face că, în urmă cu peste două secole, adică undeva prin secolul al XIX-lea, unul din strămoșii lui Silviu Zetea a pus bazele acestei activități. De atunci și până în zilele noastre, dar și multă vreme de aici încolo, această activitate neîntreruptă a fost și va fi marcată de moștenirea genetică și virală de a crea. Se cunoaște că bătrânul Ioan Zetea era cunoscut ca și cel care a construit o pălincie într-un loc numit simbolic “Pe Groapă” într-o depresiune din satul Viile Apei, aproape de gospodăria sa, pe la 1900. Din această pălincie a mai rămas doar fântâna din care se scotea apa pentru răcire, fântâna fiind alimentată de un izvor. Se poate spune că avea cunoștințele necesare de la strămoșii săi, pentru că regiunea este cunoscută ca leagăn al pălincii, atestată documentar aici, încă în urmă cu peste 500 de ani.
Trecând cu pași repezi prin istorie, ajungem în perioada interbelică și după, când unul din fii lui Ioan Zetea, pe nume Valer Zetea, se remarcă prin faptul că construiește mai multe pălincii, nefiind singurul dintre fiii care face acest lucru, dar sigur cel mai perseverent. Acesta a construit câteva pălincii, în Viile Apei, în Viile Racșei și una în Medieșu Aurit pe la 1964, forțat oarecum de împrejurările de la acea vreme, dat fiind contextul regimului. Deși ne găseam într-o societate etatistă dată de regimul comunist, acești intreprinzători ai vremii au reușit să își păstreze mica proprietate și să funcționeze sub patronajul fostelor intreprinderi de stat, denumite Vinalcooluri. Aceasta și poate datorită faptului că și în acele vremuri pălinca, țuica, rachiul și derivatele sale erau plăcute trupului și sufletului, așa cum se întamplă și în ziua de azi.
În acele vremuri, Valer Zetea, susținut de familie, înființează la el acasă un centru de colectare a fructelor de care fiul său, Silviu Zetea, își amintește cu nostalgie. Fiind o fire deschisă, Valer Zetea, înzestrat cu inițiativă, un antreprenor în adevăratul sens al cuvântului, deși nemeritat, părăsește această lume în 1975, reușește să transmită din caracterul său urmașilor săi, care alături de soția sa, Florica Zetea, continuă această tradiție de procesare și distilare a fructelor. Valer Zetea a avut cinci copii, trei băieți (Ioan, Vasile și Silviu) și două fete (Viorica și Florica). Dintre aceștia, băieții au extins activitatea, deoarece și-au format propriile familii. Ioan Zetea a rămas cu pălincia din Viile Racșei, Vasile Zetea a continuat activitatea în Cicârlău, în Remetea Oaș iar mezinul, Silviu Zetea a rămas împreună cu mama sa la pălincia din Medieșu Aurit, de care s-a ocupat de la o vârstă fragedă, fiind pe atunci elev de școală.
Ca urmare a perseverenței și priceperii vaste a intreprinzătoratului Silviu Zetea, lângă care se află, de data aceasta, propria familie, corelată oarecum cu o așa zisă frumoasă nebunie de a face, dacă putem vorbi la figurat și să denumim astfel voința sa, orizonturile noi și prospectările se conturează promițător. Imediat, este demarat noului proiect și se trece la reconstruirea pălinciei, punându-se un mare accent pe calitate și reprezentativitate. Tot atunci, în 1991, se înregistrează și emblema firmei, ca blazon propriu.
Conștientizând necesitatea protecției inovative prin protejarea proprietății intelectuale se înregistrează marca ZETEA în 1994 și se trece la o nouă etapă, aceea de producție, un sistem inovativ prin denumit ulterior metoda ZETEA, unică în arealul românesc. În 1994, după o tatonare a pieții se pun în comerț primele produse din marca ZETEA.
Susținut îndeaproape de familia sa, soția Teodora Zetea și copiii Gerard și Tanita, începand cu anul 2000, după o chibzuită strategie, scoate pe piață produsele din gama de lux. După obținerea recunoașterii internaționale prin obținerea medaliei de argint la Concursul Mondial de profil de la Bruxelles și a altor numeroase distincții și aprecieri, reușește, în ciuda tuturor greutăților, să poziționeze noile sale produse acolo unde le este locul de drept și de fapt, adică pe piața reprezentativă de lux.
Produsele Țuică Zetea de Transilvania și Pălincă de Ardeal devin în scurt timp foarte apreciate.”
Silviu Zetea
